Au trecut mai bine de 22 de ani de când mă aflu alături de tineri, încercând să îi determin să empatizeze cu arta muzicală. Noi, oamenii, avem tipărit în codul genetic noțiunea de frumos, dar, în lipsa unor repere, devine din ce în ce mai greu de lucrat cu generația ”smart”. Timpul lor liber devine aproape inexistent datorită avântului tehnologiei, programei școlare neadaptată vremurilor și a diversității atracțiilor din jur.
Muzica este un dar divin, pe care unii dintre noi îl primim la naștere, fără să îl cerem sau să îl negogiem. Suntem foarte norocoși pentru că îl avem pentru toată viața și îl putem folosi ori de câte ori simțim nevoia sufletească să o facem. Arta și Frumosul presupun sacrificii pentru ca apoi să te poți bucura de ele. Pentru a ajunge un mare chirurg îți trebuiesc ani de studiu și practică iar un sportiv de performanță are în spate mii de ore de antrenament.
Odată cu trecerea anilor mi-am format un principiu după care mă călăuzesc: dăruiește întotdeauna din darul primit, așadar mi-am lansat de curând provocarea de a crește o nouă generație de elevi care cânte la chitară.
Așadar încerc să bucur sufletele oamenilor prin muzică și fac tot posibilul să transmit dragostea pentru muzică, tinerilor învățăcei.
