Teodora Bratu

Muzica m-a atras din fașă fiindcă atunci când plângeam într-una, melodiile de la radio mă linișteau instantaneu.

Prima mea apariție pe scenă a fost în clasa întâi, apoi în corul școlii timp de 4 ani, iar microfonul meu a fost un spray și rochiile erau confecționate din cearceafurile mamei.

Anii au trecut, m-am înscris la Școala Populară de Artă, secția canto – muzică ușoară, din Drobeta Turnu Severin, pe care am absolvit-o în 1988. În același an m-am înscris și la Școala Populară de Artă din București, clasa Mihaela Runceanu, care, a fost idolul dar și modelul meu în ceea ce privește muzica.

Între anii 1986 și 1988 am fost cea mai tânără solistă a orchestrei de stradă a orașului meu, Drobeta Turnu Severin, orchestră condusă de regretatul mare om de muzică pe care l-a avut acest oraș, Iulian Andreescu. Dânsului îi datorez mult pentru încrederea și sprijinul acordat.

Cel mai important moment din viața mea pe plan profesional a fost în anul 1988 atunci când participând la Festivalul de Muzică Ușoară” Flori de Mai “  , Calarași , Mihaela Runceanu mi-a acordat premiul special al juriului , insistând să mă înscriu la clasa de canto a dânsei din Bucuresti , lucru pe care l-am și făcut așa cum am spus mai sus. Având la vremea aceea doar 19 ani , și știind-o pe doamna Mihaela o profesoară foarte bună , dar extrem de exigentă am avut sentimentul că toată lumea este a mea.

Consider că după o carieră de 27 ani de ”cântat neîntrerupt” a venit momentul să împărtășesc experiența mea vocală tinerilor dornici și pasionați  de muzică .